4animale.MyForum.ro

mycka_rose · Trimis: 24/09/2008 14:59 Titlul subiectului:

e ca si cum ti-ai trada "prietenii"!!! cam asa suna!

Trec anii ca gandul si nu realizezi ca ce ai iubit o data este dat uitarii. Asa am uitat si eu de caii ce odata imi umpleau visurile si imaginatia…Coplesit de omenirea reala, parasesti incet, incet visurile copilariei si accentul cade pe lucrurile palpabile si materiale.

nu vrei sa o lasi la fel de plina de magia implinirii langa "ahidi"?

Mury · Trimis: 24/09/2008 15:01 Titlul subiectului:

eh da nu inchei asa, nu e sfarsitul :P
Oricum nici mie nu imi place in mod special.
Mai sunt numeroase de posvetit
O data cu clasa a 9-a am inceput sa ma redescopar, mama, din nou, pregatindu-mi o mare surpriza, o excursie in America. (asta e urmarea la poveste, si apoi APo :P)
Acum scriu continuarea, si poate sper sa fie tot in acelas ton cu restul povestii. O sa vad daca se integreaza si fraza aceea :P
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

Mury · Trimis: 24/09/2008 15:02 Titlul subiectului:

Chiar o iubesc pe bunica emorm pt cu grija cu care lea pastrat :P :'-(

_________________
In riding a horse we borrow freedom.

Mury · Trimis: 24/09/2008 15:19 Titlul subiectului:

Partea a III-a
O data cu clasa a 9-a am inceput sa ma redescopar, mama, din nou, pregatindu-mi o mare surpriza, o excursie in America.
USA, tara unde orice e posibil… Singura intr-o lume necunoscuta in care nu credeam ca voi pune piciorul vreodata, rampa de lansare fiind scumpa mea matusa Virginia Zeani, o cunoscuta cantareata de opera, care ma adora de cand eram mica, iar acum considerand ca am ajuns la varsta adolescentei imi oferise aceasta sansa. Stateam cu orele si povesteam cu ea despre aspiratiile mele, dorinte, relizari, vise si deodata mi-am amintit. Caii reusisera din nou sa imi faca inima pulseze, ca atunci cand dai proba pentru alergare de viteza, era ca si cum redescoperisem ce ma facea sa suflu. Prinmetode numai de ea cunoscute matusa ea, reusise sa gaseacsa pe cineva care avea o ferma de cai, si care erau de accord sa stau la ei pana aproximativ la sfarsitul vacantei mele sis a petrec momentul ajutandui in jurul fermei.
Yupeeee….visul de demult isi recapata contururile, era ca si cum pauza nu durase asa de mult, doar cateva secunde, eram din nou in forma.
West Palm Beach, Florida, se dovedii a fi cel mai frumos loc din lume, in acea vara, raiul meu pe Pamant, unde putea calarii cat vroiam, si petrece fiecare minut in compania cailor. Aici isi facu lor in sufletul meu, al doilea cal din amintirile mele, Pal, un armasar negru, cu bun gust si de o delicatete rar intalnita in randul armasarilor. Cu ochii blanzi si privirea iubitoare simteam ca as putea ajunge cerul. Si normal, din nou, absolut orice vis are si un sfarsit, si trezinduma cu o galeata de apa trantita in cap, “my fairytale was over”…intorcanduma acasa plina de amintiri frumoase dar si cu un gust amar al regretului.
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

SnowCat · Junior Data inscrierii: 18/Sep/2008 Mesaje: 7

wow, mury o.O

so, stiam ca ai talent insa ultima le intrece pe toate...de faot...fiecare o intrece pe cea dinainte ~.^
descrierile tale sunt asa frumoase, de cate ori citesc povestile gandul im zboara la cai si ce frumoasa ar fi viata pe langa ei... mda, imi vor enorm sa calaresc si eu un cal odata in viata mea:))

cam ca tine, tu ai...asa de multe intamplari de povestit, ai trait atatea ocazii pentru mine cu totul si cu totul fantastice, sincer :w00t:

Mury · Trimis: 24/09/2008 19:45 Titlul subiectului:

Da, dar daca ai vazut la varsta ta, eram si eu ca tine, norocul ti-l faci solitar in viata, mai cresti si ai sa vezi ca daca chiar vrei o sa reusesti.
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

Mury · Trimis: 24/09/2008 19:46 Titlul subiectului:

ok, deci toata compunerea: de la cap la coada, si daca obs ceva greseli de gramatica, etc plz spunetzimi:

O amintire

In aceasta calatorie incredibila, dar adesea dureroasa pe care o numim viata, apar uneori mici “surprize”, sa le spunem, care o fac doar un pic mai suportabila…

Am urmarit-o intr-o zi pe bunica mea, in timp ce croseta, si mi-am adus aminte de copilarie, cum o ajutam si eu la depanat si la altele prin casa, si pe acelas fir de amintiri, ea, mi-a dezvaluit, primele mele cuvinte, notate cu mare drag pe un carnetel vechi, pastrat la loc de cinste, pentru ca, simteam eu in acel moment, cine nu ar vrea sa isi stie primele cuvinte. In majoritate cele obistuite, “mama”, “tata”, “Dodi”(bunica), “Bodi”(bunicul), dar strecurat cu mare pricepere, exista si un cuvant neobisnuit “ahidi”, ce sa fie, ce sa fie? Noroc, bunica a anticipat si aceasta intrebare si a notat semnificatia hieroglifului, “calul”.
Asa deci, de aici incepe poveste noastra…
Si totusi, eu nu am avut niciodata bunici la sat, sau macar alte rude, deci nu am avut ocazia de a ma apropia de un cal. Astfel, întâia data cand m-am apropiat un pic mai tare de acest animal, mi-a cazut cu tronc. Aveam vreo 4 anisori, si bunicul ma scosese la piata. Parca se intampla chiar azi, pentru ca imaginea este inca bine intiparita in amintirea mea, o iapa cu un manz de cateva zile, roib, scumpic de mama focului si nazdravan nevoie mare se tot tragea de mama lui, si normal ca eu am vrut sa inspectez. Saracul bunicu, cu greu cred ca m-a desprins de el.
Imi amintesc insa toate datile cand treceam cu masina pe langa o caruta cu un cal, si il intrebam pe ‘Doamne, Doamne’, de ce nu ne-a dat si noua caruta in loc de masina, eh, ce puteam sa gandesc la vastra aia. Mie mi se parea mai degraba o pedeapsa, decat o inzestrare, cum ar putea-o percepe altii.
Parintii au fost in cazul meu impulsul catre necunoscut, ei au fost aceia care m-au impins catre neant, invatandu-ma sa nu imi fie frica de nimic, sa fiu o fire deschisa si indrazneata. Nu pot spune ca prima mea experienta in societatea hipica a fost una fabuloasa sau cu “artificii”, totul a inceput normal, cu niste cursuri la Complexul Hipic Targu Mures, avand ca instructor pe Tomuta Iancu, iar mai tarziu cu Marius Sopterean, un sportiv foarte creat la proba completa. Dar, normal, toate astea nu aveam sa le aflu decat mai tarziu; documentandu-ma, am realizat ca acest centru sportiv este unul dintre cele mai bune din tara, cu o multime de calareti si cai premiati. Spre ghinionul meu, la cativa ani dupa ce am inceput cursurile, conducerea complexului sa schimbat si cursurile au incetat, si astfel sa incheiat si visul meu de a ramane alaturi de iubitii mei caluti. Un cal a ramas intiparit in inima mea, dupa aceasta prima privire in mulțimea show-lui romanesc, Basarab, un Cal de Sport Romanesc a pus pentru totdeauna copita pe inima mea. Si, desi nu mai calaream la hipodromul din Mures, vizitam destul de des locul, de cate ori aveam ocazia, pentru a furisa un mar, morcov sau un cub de zahar cailor.
Trec anii ca gandul si nu realizezi ca ce ai iubit o data este dat uitarii. Asa am uitat si eu de caii ce odata imi umpleau visurile si imaginatia…Coplesit de lumea reala, parasesti incet, incet visurile copilariei si accentul cade pe lucrurile palpabile si materiale.
O data cu clasa a 9-a am inceput sa ma redescopar, mama, din nou, pregatindu-mi o mare surpriza, o excursie in America.
USA, tara unde indiferent ce este posibil… Singura intr-o lume necunoscuta in care nu credeam ca voi pune piciorul vreodata, rampa de lansare fiind scumpa mea matusa Virginia Zeani, o cunoscuta cantareata de opera, care ma adora de cand eram mica, iar acum considerand ca am ajuns la varsta adolescentei imi oferise aceasta sansa. Stateam cu orele si povesteam cu ea despre aspiratiile mele, dorinte, relizari, vise si deodata mi-am amintit. Caii reusisera din nou sa imi faca inima sa pulseze, ca atunci cand dai proba pentru alergare de viteza, era ca si cum redescoperisem ce ma facea sa suflu. Prin metode numai de ea cunoscute, matusa, reusise sa gaseasca pe cineva care avea o ferma de cai, si care erau de acord sa stau la ei pana aproape la sfarsitul vacantei mele si sa petrec momentul ajutandu-i in jurul fermei.
Yupeeee….visul de demult isi recapata contururile, era ca si cum pauza nu durase asa de mult, doar cateva secunde, eram din nou in forma.
West Palm Beach, Florida, se dovedii a fi cel mai frumos loc din lume, in acea vara, raiul meu pe Pamant, unde puteam calari cat vroiam, petrecand fiecare minut in compania cailor. Aici isi facu loc in sufletul meu, al doilea cal din amintirile mele, Pal, un armasar negru, elegant si de o delicatete rar intalnita in randul armasarilor. Cu ochii blanzi si privirea iubitoare simteam ca as putea ajunge cerul alaturi de el. Si normal, din nou, orice vis are si un sfarsit, si trezindu-ma cu o galeata de apa trantita in cap, “my fairytale was over”…intorcandu-ma acasa plina de amintiri frumoase dar si cu un gust amar al regretului.
Cativa ani mai tarziu, 3 ca sa fiu mai exacta, ma aflu in clasa a 12-a, in fata examenului de bacalaureat, dar in sfarsit implinita, am reusit sa imi realizez visul, am un cal. Acum întocmai un an si 4 luni am știut pe cineva care avea sa imi schimbe cursul vietii, la mine in oras mai exista cineva care impartarea cu aceeasi indarjire iubirea pentru cabaline. Acest cineva, pe nume Robert, avea in jurul casei nu mai putin de 18 cai si ponei, si m-a invitat cu mare drag sa ma alatur lui la calarit, mi-a oferit un cal si un nou tablou a inceput sa i-a contur. Am calarit in acea vara mai mult decat in toata viata mea, peste dealuri si campi, escaladand munti nemaivazuti.
Vara a trecut repede, si am transformat tot mai apropiata de familia extinasa a lui Robi, si, cum era si normal visul meu a prins proportii uriase; dar oare atunci cand iti pui o dorinta, crezi vreodata ca se va indeplini? Sau oare te gandesti ce consecinte asigură ea? Timp, bani, responsabilitate? E doar un vis, nu?
Acesta a devenit visul meu... Imi doream un cal, mic, mare, negru, alb, maro, gri, lila in dungi cu picatele, nu conta! Ma pierdeam mereu in ganduri, imi imaginam cum l-as da la coarda, cum l-as tesala, l-as calarii, l-as iubii, ca doar despre asta e vorba...
Si visul meu sa indeplinit, am lucrat toata vara si am reusit cu ajutorul acestei noi familii sa imi iau un calut. l-am numit Apollo Basarab, Apollo dupa zeul soarelui, considerat un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare si Basarab ca tribut in cinstea primului cuceritor al inimii mele. Este un armasar, gri inchis, de 3 anisori, neastamparat si neexperimentat, inca prea putin increzator in puteriile proprii.
Novice in toate cele, Apollo ma avut ca, am fost prima la toate. Desi sfios la inceput, micul meu armasarus isi arata talentele mai tare la fiecare incalecare, ajungand sa fie cel mai impunator cal dintre toti.
Acum, calarind in spinarea lui, de aproape un an, ma simt in siguranta absolut orice s-ar intampla, stiu in adancul sufletului ca si el simte acceasi iubire pe care i-o port si eu, chiar daca intr-un fel diferit. Trecem cu grija peste orice obstacol, simt tensiunea din picioarele lui cand, iarna trec peste un lac inghetat, are grija ca gheata sa nu se rupa, cauta locul cel mai sigur pentru a pasi, ne poarta de grija.
Ajunsa acasa la sfarsitul unei zile petrecute cu Apo ma cufund in lumea viselor...Imi aduc aminte de prima zi cand am facut cunostiinta cu gratia si frumusetea cailor, am ajuns sa ii pretuiesc de departe, neavand ocazia de a-i atinge, imi doream sa invat sa am grija de ei, si acum sa indeplinit...
Am calul meu!!!
24.09.2008 Muresan Ana
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

mycka_rose · Trimis: 25/09/2008 09:43 Titlul subiectului:

[quote="Mury"]ok, deci toata compunerea: de la cap la coada, si daca obs ceva greseli de gramatica, etc plz spunetzimi:

O amintire

In aceasta calatorie incredibila, dar adesea dureroasa pe care o numim viata, apar uneori mici “surprize”, sa le spunem, care o fac doar un pic mai suportabila…

Am urmarit-o intr-o zi pe bunica mea, in timp ce croseta, si mi-am adus aminte de copilarie, cum o ajutam si eu la depanat si la altele prin casa, si pe acelasi fir de amintiri, ea, mi-a dezvaluit, primele mele cuvinte, notate cu mare drag pe un carnetel vechi, pastrat la loc de cinste, pentru ca, simteam eu in acel moment, cine nu ar vrea sa isi stie primele cuvinte. In majoritate cele obisnuite, “mama”, “tata”, “Dodi”(bunica), “Bodi”(bunicul), dar strecurat cu mare pricepere, exista si un cuvant neobisnuit “ahidi”, ce sa fie, ce sa fie? Noroc ca, bunica a anticipat si aceasta intrebare si a notat semnificatia hieroglifului, “calul”.
Asa deci, de aici incepe poveste noastra…
Si totusi, eu nu am avut niciodata bunici la sat, sau macar alte rude, deci nu am avut ocazia de a ma apropia de un cal. Astfel, prima data cand m-am apropiat un pic mai tare de acest animal, mi-a cazut cu tronc. Aveam vreo 4 anisori, si bunicul ma scosese la piata. Parca se intampla chiar azi, pentru ca imaginea este inca bine intiparita in amintirea mea, o iapa cu un manz de cateva zile, roib, scumpic de mama focului si nazdravan nevoie mare se tot tragea de mama lui, si normal ca eu am vrut sa inspectez. Saracul bunic, cu greu cred ca m-a desprins de el.
Imi amintesc insa toate datile cand treceam cu masina pe langa o caruta cu un cal, si il intrebam pe ‘Doamne, Doamne’, de ce nu ne-a dat si noua caruta in loc de masina, eh, ce puteam sa gandesc la varsta aia. Mie mi se parea mai degraba o pedeapsa, decat o inzestrare, cum ar putea-o percepe altii.
Parintii au fost in cazul meu impulsul catre necunoscut, ei au fost aceia care m-au impins catre neant, invatandu-ma sa nu imi fie frica de nimic, sa fiu o fire deschisa si indrazneata. Nu pot spune ca întâia mea experienta in lumea hipica a fost una fabuloasa sau cu “artificii”, totul a inceput normal, cu niste cursuri la Complexul Hipic Targu Mures, avand ca instructor pe Tomuta Iancu, iar mai tarziu cu Marius Sopterean, un sportiv extrem realizat la proba completa. Dar, normal, toate astea nu aveam sa le aflu decat mai tarziu; documentandu-ma, am concretizat ca acest centru sportiv este unul dintre cele mai bune din tara, cu o multime de calareti si cai premiati. Spre ghinionul meu, la cativa ani dupa ce am inceput cursurile, conducerea complexului s-a schimbat si cursurile au incetat, si astfel s-a incheiat si visul meu de a ramane alaturi de iubitii mei caluti. Un cal a ramas intiparit in inima mea, dupa aceasta prima privire in mulțimea show-lui romanesc, Basarab, un Cal de Sport Romanesc a pus pentru totdeauna copita pe inima mea. Si, desi nu mai calaream la hipodromul din Mures, vizitam destul de des locul, de cate ori aveam ocazia, pentru a furisa un mar, morcov sau un cub de zahar cailor.
Trec anii ca gandul si nu realizezi ca ce ai iubit o data este dat uitarii. Asa am uitat si eu de caii ce odata imi umpleau visurile si imaginatia…Coplesit de lumea reala, parasesti incet, incet visurile copilariei si accentul cade pe lucrurile palpabile si materiale.
O data cu clasa a 9-a am inceput sa ma redescopar, mama, din nou, pregatindu-mi o mare surpriza, o excursie in America.
USA, tara unde indiferent ce este posibil… Singura intr-o lume necunoscuta in care nu credeam ca voi pune piciorul vreodata, rampa de lansare fiind scumpa mea matusa Virginia Zeani, o cunoscuta cantareata de opera, care ma adora de cand eram mica, iar acum considerand ca am ajuns la varsta adolescentei imi oferise aceasta sansa. Stateam cu orele si povesteam cu ea despre aspiratiile mele, dorinte, relizari, vise si deodata mi-am amintit. Caii reusisera din nou sa imi faca inima sa pulseze, ca atunci cand dai proba pentru alergare de viteza, era ca si cum redescoperisem ce ma facea sa suflu. Prin metode numai de ea cunoscute, matusa, reusise sa gaseasca pe cineva care avea o ferma de cai, si care erau de acord sa stau la ei pana aproape la sfarsitul vacantei mele si sa petrec timpul ajutandu-i in jurul fermei.

o parte cand mai am timp continui!

Mury · Trimis: 25/09/2008 16:13 Titlul subiectului:

:D mersi muklt de ajutor :P Pot sa spun sincer ca la gramatica romana si engleza stau fff prost :D
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

mycka_rose · Trimis: 26/09/2008 09:16 Titlul subiectului:

Mury · Trimis: 01/10/2008 12:21 Titlul subiectului:

A ajuns shaua :P
Acum pornesc sa fac poze lui Apo cu cadoul cel nou :P Wish me luck!!!
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

molly · Trimis: 01/10/2008 16:05 Titlul subiectului:

de abia astept sa vad pozele , cred ca esti extra fericita :happy2:

_________________
www.hoinariromani.ro Blog de calatorii. Impresii si Fotografii.
http://artgeta.wordpress.com -creatii quilling.

Mury · Trimis: 01/10/2008 19:25 Titlul subiectului:

Am facut poze cu toate sheile + shaua mea, Apo inca nu o probeaza , numai duminica test drive oficial
cabalinele

_________________
In riding a horse we borrow freedom.

mycka_rose · Trimis: 02/10/2008 07:53 Titlul subiectului:

ce super arata!!!!

Mury · Trimis: 02/10/2008 13:22 Titlul subiectului:

_________________
In riding a horse we borrow freedom.

mycka_rose · Trimis: 02/10/2008 13:46 Titlul subiectului:

sa indraznesc sa te intreb cam cat costa o astfel de achizitie?

Mury · Trimis: 02/10/2008 13:47 Titlul subiectului:

Pai ... indrazneste :P
18 milioane, muncite pe rupte +2,5 milioane mi-am luat chapsi, pantaloni de cowboy din aia cu franjuri :D
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

molly · Trimis: 02/10/2008 14:30 Titlul subiectului:

mury-tinandcont ca e din piele ,
e o suma acceptabila
ce nu face omulpt pasiunile lui ...munceste o vara sa isi indeplineasca visele
:-)

_________________
www.hoinariromani.ro Blog de calatorii. Impresii si Fotografii.
http://artgeta.wordpress.com -creatii quilling.

Mury · Trimis: 02/10/2008 14:36 Titlul subiectului:

pai da, si e facuta de mana, oricum merita toti banii , cel putin in ochii mei :P
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

mycka_rose · Trimis: 03/10/2008 12:27 Titlul subiectului:

super si chiar nu mi se pare mult!

Mury · Trimis: 03/10/2008 12:28 Titlul subiectului:

e acceptabil, pt ca e facuta cum trebuie are toate accesoriile si e de la o firm buna care lucreaza mult cu export spre germania, deci sunt de calitate :P
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

desyre · Trimis: 20/10/2008 02:32 Titlul subiectului:

e pentru întâia data cand vad o sa adevarata ..
ce ai facut cu acel concurs.. s-a terminat ?

Mury · Trimis: 20/10/2008 13:12 Titlul subiectului:

la ce concurs te referi?
_________________
In riding a horse we borrow freedom.

Diana88 · Junior Data inscrierii: 09/Noi/2010 Mesaje: 1